Cap 6: Dezbateri

AlexePOV

Deja e joi, mai puţin şi voi pleca, dar înainte voi da cărţile pe faţa, deşi nu ştiu cum voi diminua durerea Dianei, o voi face. Nu merită să trăiască în minciună, iar Andrei nu merită deloc dragostea pe care sora mea i-o poartă. Jur că îl voi distruge, îl voi lovi atât de tare încât nu va ştii ce l-a lovit.

Dacă sar peste control pot spune că a fost destul de uşor să fac rost de dovezi. Atât de mult mi-aş dori să nu fi trebuit să fac acest lucru… dacă aş fi fost aici tot timpul asta nu s-ar fi întâmplat, el nu ar fi îndrăznit niciodată să facă aşa ceva…

„Andrei habar nu ai ce ai făcut.” Mi-am spus în gând în timp ce îl urmăream pe 2nd Ave.

Azi dis de dimineaţa am început urmărirea, e ultima zi în care fac acest lucru şi vreau să aflu cât mai multe lucruri despre el. De luni sunt curios să văd ce face într-o zi întreagă.

„Subiectul” meu se pare că se întâlneşte cu două fete, care sunt opuse categoric. Diana nu are nimic în comun cu Rayna, nici defectele, nici calităţile. Se pare că are nevoie în viaţa lui de ceva în plus, de mai mult… Nu îi ajunge una…

De ce are nevoie de două femei în viaţa lui? Oare primeşte de la Rayna ceea ce nu primeşte de la Diana şi viceversa? Sau e doar un afemeiat obscur care nu ştie ce înseamnă „a iubi”?

Multe semne de întrebare îmi puneam în acest moment, în capul meu era un vârtej cu mii de întrebări. Am încercat să le dau de o parte, să nu mă gândesc la ele şi să mă concentrez pe ceea ce aveam de făcut azi, dar nu am reuşit decât parţial… o întrebare se tot perinda prin capul meu…

Oare Diana i s-a dăruit în totalitate?

Sunt de aproape doi ani împreună e foarte posibil să fi făcut acest lucru, deşi eu sper că nu i s-a dăruit deoarece ar complica mult totul, iar Andrei nu merită niciun gram din iubirea pe care i-o poartă.

Am luat-o pe strada E 25th, iar după ce Andrei a parcat lângă Colegiul Baruch, pe 55 Lexington Avenue am parcat şi eu maşina într-un loc în care să nu o observe, dar eu să îl pot vedea. Am stat în maşină şi l-am aşteptat să iasă din Colegiu.

Mă întreb ce face el la una din cele mai bune colegii de afaceri din New York, doar mi-a spus că nu e interesat de afaceri, nu?

„Oare câte feţe ai, Andrei? Nu te-a învăţat nimeni că minciuna are picioare scurte?”

Nici bine nu am rostit întrebarea în gând căci Andrei a ieşit din Colegiu însoţit de o domnişoară înaltă, suplă şi blondă.

Am luat aparatul în mână pentru a-i face nişte poze. În clipa în care i-a deschis uşa şi a tras-o înapoi pentru a o săruta am simţit cum nervii puneau stăpânare pe mine.

„Cât tupeu poate avea!” Mi-am spus încleştându-mi pumnii. „Nu îi ajung două, are nevoie de trei „bărbatul” de el.  Mai trebuie să îl văd şi cu o roşcată?”

„Nu ai făcut asta, nu-i aşa Andrei? Nu ai înşelat-o pe Diana cu încă una…”

https://umbreletrecutului.files.wordpress.com/2010/07/justin-timberlake-what-goes-around-comes-around-instrumental.pdf

Tot controlul meu s-a dus pe apa sâmbetei, am coborât din maşină fără să stau pe gânduri şi m-am îndreptat spre ei furios, mai aveam de făcut doar vreo 5 paşi când un bărbat de 1.85 metri înălţime, musculos, blond, cu ochii albaştrii şi fără nicio expresie s-a oprit exact în faţa mea.

-Dă-te la o parte! I-am zis împingându-l.

-Să o crezi tu, Alexe! La dracu!! Ţi-am spus că nu o să te poţi controla! Mi-a spus trăgându-mă după el.

-Ce faci? L-am întrebat furios.

-Ceea ce trebuie. Vrei să îl urmăreşti în continuare, nu? M-a întrebat uitându-se la mine, aşteptând să încuviinţez. Atunci o vom face cu maşina mea.

-Ba nu.

-Alexe, ştiu că eşti încăpăţânat, dar totuşi te credeam mai isteţ. Ori mergem cu maşina mea, ori tu mergi acasă şi eu îl voi urmări în continuare. Şi ar trebuie să te hotărăşti repede, Andrei a pornit deja maşina.

-Ok. Ai dreptate, îmi ştie maşina şi nu vreau să observe că îl urmăresc. Oricum acum cred că este atât de ocupat încât nu va observa nimic, am spus ironic în timp ce urcam în maşina lui.

-Dar nu vrei să rişti nu? M-a întrebat ridicând o sprânceană şi zâmbind, încercând să destindă atmosfera.

-Luki, nu s-a prins în aceste trei zile, ce te face să crezi că se va prinde acum?

-Nu-l subestima, Alexe!

În tot acest timp la Academie am învăţat un  lucru important: să nu-mi subestimez adversarii niciodată. Lucru pe care acum, când a venit vorba de familia mea l-am omis complet.

-Cu maşina mea ce fac? L-am întrebat când mi-am amintit că am lăsat-o pornită.

-Ne întoarcem după ea mai târziu, a răspuns pe un ton serios. Nu-ţi fă probleme, e în siguranţă. Ţi-am oprit-o eu, poftim cheile.

-Mersi şi… iartă-mă că te-am subestimat. Trebuia să îmi dau seama deja, am murmurat.

-Alexe, uită-te la tine! Nu mai eşti ce erai acum câteva săptămâni. Ce-ar fi dacă m-ai lăsa să preiau eu „urmărirea” de aici?

-Nu, trebuie să o fac până la capăt… Ţi-am stricat vacanţa, Luki. I-am spus după un timp, dorind să schimb subiectul, e mult mai încăpăţânat decât mine şi niciodată nu se dă bătut, e un om cu adevărat special şi cu principii. Chiar mă bucur să îl am ca prieten şi ca partener.

-Nu trebuie să schimbi subiectul, nu voi fi încăpăţânat în această privinţă, ştiu că e important pentru tine şi nu mi-ai stricat nimic. Nu vreau să mai aud nimic despre asta, eu singur am luat această decizie. Credeai că o să fac cum vrei tu şi o să te las de unul singur? Pun pariu că nu ai mai dormit bine de când ai aflat totul.

-Aşa e. Mă tot gândesc cum să îi spun Dianei că acel nenorocit o înşeală, am spus nervos.

-Linişteşte-te, Alexe! Spune-mi dacă ai suficiente dovezi şi mai ales dacă Andrei ştie ceva din ceea ce ştii tu.

-E prea plin de el pentru a-şi da seama că ştiu tot ce ascunde de Diana încă de la prima conversaţie pe care am avut-o între patru ochi. A fost mult prea uşor să fac rost de dovezi, dar…

-Dar mai greu a fost să te abţii să nu îl loveşti şi să strici totul, a spus Luki întrerupându-mă.

-Deja e stricat totul, Luki. Chiar nu mai are ce să nimicească, am spus furios. Dar eu mai am ce să distrug, îl voi…

-Nu vei face nimic, absolut nimic, de aceea sunt aici. Mi-a spus în timp ce o lua pe Madison Ave. Ce maşină are… şi e nou-nouţă, nu?

-Mda. Părinţii lui sunt afacerişti, iar el vrea să devină fotbalist.

-Înţeleg.

-Ştii ce e ciudat? Spune că nu îi plac afacerile, că nu îl atrag… dar tipa învaţă la Baruch, am spus ironic.

-Probabil îi plac afeceristele. Apropo, blonda aia era Rayna?

-Nu. Rayna e şatenă. Stai puţin, tu de unde ştii că tipa cu care o înşeală pe sora mea se numeşte Rayna şi cum de ai ajuns tu exact în momentul în care aveam nevoie de tine?

Luki POV

-Duminică, când m-ai sunat, ai spus că şi-a schimbat traiectoria când v-a văzut vorbind cu Rayna sau ceva de genul. Şi… am ajuns în momentul potrivit pentru că te-am urmărit, ţi-am văzut maşina când am vrut să opresc la Failte, mă plimbam şi eu puţin prin oraşul tău natal.

-Aşadar am fost urmărit şi nu mi-am dat seama, a zis Alexe uşor uimit.

-Cam aşa ceva.

Nu îmi vine să cred cât s-a schimbat Alexe în nicio săptămână. Se vede pe el că este tulburat, îngrijorat şi totodată supărat pe el însuşi, deşi nu are de ce, nu are nicio vină pentru ceea ce păţeşte sora lui. Nu o poate proteja 25 din 24.

-Să nu îmi spui că o duce la „Muzeul Sexului”! A exclamat, întrerupându-mi gândurile.

-Poftim? Aveţi un muzeu al sexului în New York?! Nu ştiam asta. Cred că ar trebui să merg la acest muzeu, sunt curios să văd ce au pe acolo.

-Am fost şi pot spune că nu e nu ştiu ce.

-Vom vedea. Tipul vrea să îi bată apropoul sau ceva de genul?l-am întrebat amuzat când am observat că se opreşte.

-Nu mă miră nimic la el, a spus Alexe indiferent.

-Tu vei sta aici, eu voi intra. Am un plan, să mă suni când îi vezi că intră.

-Bine.

-Apropo am uitat să îţi pun că îţi împrumut puţin aparatul.

-Nu te vor lăsa să faci poze, Luki.

-Facem pariu? L-am întrebat înainte de a ieşi din maşină fără să aştept un răspuns.

Am coborât din maşină după ce mi-am pus ochelarii şi am trecut pe lângă ei, auzind mica lor discuţie.

-Chiar vrei să intrăm? a întrebat-o Andrei.

-Dai înapoi?

-Nu, doar că mi se pare o pierdere de timp să merg şi să revăd colecţia acestui muzeu. Mai bine am merge să îţi arăt eu colecţia mea… i-a răspuns, trăgând-o foarte aproape de el.

-Tentant, dar eu vreau să intrăm.

-Şi eu vreau să intru, dar altundeva.

Nu puteam să nu mă întreb dacă aşa vorbeşte şi cu Diana.

Oare cât de afemeiat sau/şi obsedat este tipul ăsta?

Blonda arată bine, pe şatenă încă nu am văzut-o, iar Diana… ce-i drept pe sora lui Alexe am văzut-o doar în poze şi arăta bine în ele, cred că e frumoasă. Alexe mi-a spus multe despre familia lui şi, mai ales, despre sora lui. O iubeşte mult şi din ceea ce mi-a povestit pot spune că este o fată care are multe calităţi. Cred că va fi o plăcere să o cunosc pe sora partenerului meu.

-Domnule, nu aveţi voie cu aparatul de fotografiat înăuntru, îmi pare rău!

-Domnişorule, am corectat-o. Pot plăti acea taxă, domnişoară Jennifer.

-Taxa se plăteşte doar când avem expoziţii speciale, programe sau publicaţii, mi-a răspuns pe un ton politicos.

-Sunt sigur că puteţi face o mică excepţie, i-am zis după ce mi-am dat ochelarii jos şi i-am făcut cu ochiul.

S-a prefăcut pentru câteva secunde că se gândeşte la această posibilitate, apoi mi-a răspuns:

-Bine. Vă rog să fiţi discret, mi-a spus după ce am plătit taxa şi biletul.

-Mereu sunt discret. Vă mulţumesc!

-Plăcerea a fost de partea mea!

„Mereu funcţionează partea cu flirtatul. Se pare că am foarte mult noroc.” Mi-am spus în gând când am găsit locul perfect de unde îi voi vedea pe cei doi când vor intra şi m-am îndreptat spre acea plăcuţă cu date despre „Muzeul Sexului”.

« “Muzeul Sexului” are misiunea de a păstra şi de a prezenta istoria, evoluţia şi semnificaţia culturală a sexualităţii umane. La expoziţii, programe şi publicaţii, “Muzeul Sexului” se angajează să ţină discursuri de deschidere şi de schimb şi, de asemenea, de a aduce la dispoziţia publicului cea mai bună bursă actuală.

„Muzeul Sexului” a fost inaugurat la 5 octombrie 2002, pe 5th Avenue, în New York City.

În timpul acestei inaugurări… »

M-am oprit din citit când am simţit vibratul telefonului şi am pozat acea plăcuţă, apoi pe Andrei şi pe blondă, pe care i-am aşteptat să îşi cumpere bilete şi i-am lăsat să treacă în faţa mea.

Era imposibil să nu îi observ în timp ce treceam pe lângă colecţia alcătuită din opere de artă şi fotografii sau pe lângă cea de costume şi îmbrăcăminte. La colecţia de invenţii tehnologice erau foarte multe persoane, fapt care pe o parte mă ajuta foarte mult şi pe de alta mai puţin…

După 20 de minute aveam destul de multe poze cu ei care erau destul de compromiţătoare, Andrei nu este prea subtil, mai bine spus, nu este deloc subtil, iar pe blondă nu o supără deloc „subtilitatea” lui. Mă întrebam dacă acest lucru i se datorează faptului că umblă de ceva timp împreună sau… ei.

-Nu vrei să mergem la colecţia care pe zi ce trece devine tot mai mare? Crede-mă, acolo se află ceva foarte interesant. Cu siguranţă îţi va plăcea. I-a spus Andrei, înconjurând-o cu o mână. Ştiu un loc secret care se află acolo.

„Sper că nu are de gând să facă ceea ce crede eu.” Mi-am spus, uitându-mă după ei.

După ce s-au distanţat puţin i-am urmat. Nu mi-a fost mare mirarea când am văzut colecţia de obiecte legate sexual care dacă nu s-ar afla aici, probabil ar fi distruse şi eliminate din cauza conţinutului lor sexual.

„Această sală este la fel de plină ca şi colecţia de invenţii tehnologice, ar trebui să fiu atent.”

Când Andrei a tras-o pe blondă după el într-un loc retras, gol am început să îi filmez. Acesta a stat acolo câteva clipe, cu corpul femeii lipit de  al lui şi habar nu are ce unghi bun îmi oferă. După câteva clipe s-a împins cu spatele în perete deschizând locul secret, apoi a încep să o sărute şi să o mângâie frenetic…

Când peretele s-a închis în spatele lor am decis că era momentul să mă duc la maşină, le-am făcut destule poze şi cred că acest video este suficient .

„Chiar te poţi aştepta la orice din partea lui.” Mi-am spus în timp ce ieşeam din muzeu.

Mă întreb în câte secunde ar fi izbucnit Alexe dacă ar fi auzit cum vorbeşte Andrei cu femeile şi mai ales dacă ar fi văzut ceea ce am văzut eu… Niciodată nu e prea târziu pentru a afla. Pun pariu că în cinci secunde va exploda mai ceva ca o bombă cu ceas şi… nu sunt sigur că îmi doresc să se întâmple acest lucru…

*****

-Nu trebuiau să iasă ei înainta ta? M-a întrebat Alexe când am ajuns lângă el.

-Nu, i-am răspuns arătându-i aparatul. Mi-am permis să ies înaintea lor, să trec pe lângă ei şi să aud şi o discuţie destul de  „interesantă”, care spune cam multe despre domnişorul „subtilitate”.

Am urcat în maşină, meditând dacă să îi arăt sau nu şi ce am filmat.

-Cât timp îi aşteptăm să termine turul îmi poţi arăta ce a făcut înăuntru.

-Cine a spus că îi vom aştepta? L-am întrebat pornind maşina şi ignorând expresia confuză de pe chipul său. Hai să bem ceva.

-Luki…

-Ce-i? L-am întrebat ridicând sprâcenele. Nu vreau să păţească nimic maşina mea, aşadar…

-Bine, bine am înţeles ideea. Uite sunt calm, nu voi face nimic, doar arată-mi pozele.

-Presupun că vei reuşi să te controlezi când le vei vedea, i-am spus înainte de a-i da aparatul.

A luat camera în mână fără să se gândească de două ori şi a pornit-o în câteva secunde. O mulţime de expresii au trecut pe chipul său când s-a uitat la poze. Dezgust, repulsie, antipatie, mânie, furie, ură, reproş, învinuire…

-Nemernicul… a spus încleştându-şi pumnii.

Nu credeam că e momentul potrivit să îi spun să dea o privire şi pe la video, mai ales dacă aş lua în considerare cum a reacţionat după ce a văzut pozele, dar m-am pus în locul lui şi… am făcut-o, i-am zis să se uite şi la video deoarece dacă eu aş trece prin ceva similar aş dori să mi să spună totul o dată, nu să prelugească momentul la nesfârşit fiindcă o dată şi o dată tot voi afla.

Impactul video-ului a fost foarte puternic, cum am bănuit în cinci secunde a izbucnit şi a spus vrute şi nevrute, chiar şi lucruri pe care în cei trei ani nu le-a spus decât o singură dată. Niciodată nu l-am mai văzut atât de furios, cu o dorinţă atât de mare de a-l pocni, de a-i da tipului o lecţie… una pe care să nu o uite niciodată.

Nu pot evita să nu mă gândesc cât de nemernic poate fi acest tip. Să umble cu trei tipe în acelaşi timp. Mă întreb ce e în mintea băieţilor ca el. Nu au sentimente? Nu se gândesc la persoanele cu care umblă? Oare de ce nu e de ajuns una pentru ei? Una şi bună… ar fi deajuns, dar se pare că nu şi pentru el…

-Cum poate să se joace în acest fel cu sentimentele surorii mele? Cum poate să îi spună că o iubeşte când o înşală cu cine ştie câte? De ce vrea să aibă o relaţie serioasă cu ea dacă nu o iubeşte?

Deoarece îl cunoşteam pe Alexe, am tăcut. Ştiam că avea nevoie să îşi pună aceste întrebări, să încerce să vadă ce e în mintea lui, să îl judece, să îl înjure şi într-un final…

-Îl voi distruge! Când îl voi vedea, voi pune mâna pe el şi îl voi distruge în totalitate! Nimic nu îl va salva… nimic!

Şi într-un final să-şi dorească să îl distrugă.

*****

L-am dus la prima sală de sport de care mi-am amintit cu toate că s-a opus cu vehemenţă. Avea nevoie să scape de toate sentimentele rele care treceau prin corpul său. Trebuia să lovească ceva, trebuia să îşi verse furia pe ceva. Ce ar fi mai potrivit pentru asta decât un sac de box?

Am stat şi l-am privit cu câtă putere lovea acel sac de box… lovituri după lovituri. Andrei se poate considera norocos că nu a fost în faţa lui Alexe după ce a văzut video-ul fiindcă toate loviturile pe care le ştia Alexe – şi credeţi-mă nu sunt puţine – le primea acel sac de box.

După câteva minute bune şi-a vărsat o mare parte din furie, am vrut să merg spre el să îi dau o sticlă cu apă, dar în loc de asta l-am mai lăsat puţin cu acel Andrei şi m-am îndreptat şi eu spre un sac de box.

Peste câteva  minute…

-Frumoase lovituri! A spus Alexe în spatele meu.

-Mersi! I-am răspuns încetând să mai lovesc „săculeţul”.

-Îţi datorez nişte scuze şi nişte mulţumiri, mi-a zis când m-am întors cu faţa spre el. Poftim sticla asta cu apă.

-Pentru asta sunt prietenii. Ţi-au fost de folos toate astea? Ţi-ai vărsat toată furia? L-am întrebat luând sticla cu apă.

-Da. Toate acele gânduri de a-l distruge total încă le mai am, dar nu sunt ca acum o oră-două.

Am ridicat din sprâncene.

-O oră-două?

-Da, cam de jumătate de oră tot agresezi acel sac. Parcă erai doar tu şi sacul. Permite-mi să te felicit încă o dată pentru lovituri şi mai ales pentru modul în care loveşti. Ai mult control de sine, pe care nu îl pierzi uşor. Poţi fi atât de degajat şi atât de… calm. Nu loveşti cu furie, ci cu putere, multă putere.

-Aceşti muşchi îţi spun ceva? L-am întrebat cu o expresie uşor serioasă şi pe un ton de super-macho făcându-l să râdă cu adevărat.

-Pe bune, mersi! Nu am mai râs aşa de ceva zile, domnule macho, plin de muşchi. A spus printre chicote.

-Pentru asta sunt prietenii.

-Nu ştiu ce m-aş face fără tine. Eşti un prieten adevărat. Mersi încă o dată pentru tot ce faci pentru mine.

-Încetează sau chiar o să cred tot ce spui.

-Ai face bine să crezi, altfel îţi voi repeta la nesfârşit.

„Bine ai venit înapoi, Alexe!” Mi-am spus când l-am văzut relaxat, zâmbind şi uitând pentru un timp de micile-mari probleme, neplăceri pe care le avea în aceste momente şi peste care îl voi ajuta să treacă.

AlexePOV

-Îi voi spune azi Dianei tot ce am aflat despre Andrei şi dacă va fi nevoie îi voi arăta şi pozele şi ceea ce ai filmat, am spus serios.

-Nu, Alexe. Nu o vei face azi. Mâine e ziua ei de naştere, las-o să se bucure de ea.

-Şi cu ce faţă mă duc să dau azi ochii cu ea?

-Cu cea pe care ai avut-o duminică, luni, marţi şi miercuri.

-Nu mai pot să fac asta, ar însemna că sunt de acord cu ceea ce face Andrei. Nu vreau să trăiască în minciună, Luki.

-Lasă-mă să te anunţ ceva: tu ştii încă de duminică că o înşală, aşadar dacă e să o luăm aşa, eşti de acord cu ceea ce face de aproximativ patru zile şi de când îi cu el trăieşte în minciună, tu chiar crezi că mai contează o zi sau două în plus? M-a întrebat uitându-se la mine.

-Atunci hai să o mai las un an, am spus ironic. Contează acele zile, Luki!

-Da? Bine, atunci du-te! Nu o lăsa să se bucure de ziua ei de naştere, distruge-i petrecerea. Fă în aşa fel încât să anuleze totul. Du-te şi spune-i tot! Sau şi mai bine: zi-mi unde stai că te duc acum chiar eu, mi-a zis Luki pe un ton calm şi serios în timp ce oprea la semafor.

-Ai dreptate, nu pot să-i stric petrecerea.

-Asta încerc să îţi spun şi eu de ceva timp. Şi acum că am stabilit acest lucru, cred că ar fi timpul să îmi spui şi mie câte ceva despre Beatrice, fata de care îţi place.

-Cum de ţi minte tot ce îţi spun foarte rar sau doar o singură dată?

-Am o memorie foarte bună. Şi acum nu mai trage de timp, haide, spune-mi câte ceva despre ea.

-Bine. E o fată foarte frumoasă, e blondă, are nişte ochi albaştrii superbi…

-E nemţoaică ca şi mine? M-a întrebat Luki întrerupându-mă.

-Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar nu, nu e nemţoaică, e mexicană. Are în jur de 1.65 înălţime, are un corp foarte frumos. Simţul său estetic este foarte dezvoltat, este foarte inocentă, matură, naturală, sinceră, foarte inteligentă, energică, mereu cu zâmbetul pe buze.

-Şi nu te-a cucerit cu frumuseţea ei, ci cu modul ei de a fi.

-Da, mi-ai furat vorbele din gură.

-Ai spus că e mexicană, cum de acum locuieşte în New York? M-a întrebat Luki curios.

-Clasicul motiv: un post de lucru mai bun.

-Aşadar vă cunoaşteţi de mici copii. Când ai de gând să îi spui că îţi place de ea?

-Niciodată.

-Alexe, tu când ai fost mic ai căzut din cărucior şi te-ai lovit cu capul de beton? Cum adică niciodată?

-Aşa pur şi simplu. Eu am 22 de ani, ea 18. Eu o să am o meserie care nu îmi va permite să fiu aproape de ea. Eu mereu voi fi în pericol şi nu vreau şi nici nu aş putea să o pun şi pe ea în pericol.

-Vrei să ştii ce cred eu? O dată ce ai intrat în Academie şi vrei să ţinteşti sus, ceea ce în curând o vom face amândoi, toată familia ta e în pericol şi ştii asta. Când îţi doreşti cu adevărat ceva lupţi pentru acel lucru până la capăt, nu te dai bătut niciodată. Tot ce ai spus mai devreme sunt doar nişte scuze, scuze pentru a fugi ca un laş. Fugi de iubire, asta faci!

DianaPOV

-Totul e gata! A spus Beatrice cu un zâmbet enorm pe buze. Poţi fi liniştită, am reuşit să fac tot ce mi-am propus şi am terminat totul, iar tu, a arătat spre mine, nu vei vedea nimic până mâine.

-Nu-i corect, Beatrice! M-am plâns făcând acei ochi de căţeluş.

-Nu mă privi aşa, orice ai face nu vei vedea nimic înainte.

Nu are rost să insist, ştiu că nu mă va lăsa să văd nimic şi oricum mâine voi vedea tot ce a organizat.

-Bine, Beatrice. Azi, facem cum zici tu.

-Mă scuzaţi că vă întrerup fetelor, a spus Alexe după ce a bătut la uşa şi a intrat în cameră. Dia trebuie să întreb ceva.

-Sigur, dar înainte vreau să te întreb dacă ai ales persoana care te va însoţi la petrecerea de mâine. I-am spus cu un zâmbet pe buze şi arătând discret spre Beatrice.

-Da, m-am gândit la cineva, iar întrebarea pe care vreau să ţi-o pun are legătură cu persoana care mă va însoţi. Mi-a răspuns uitându-se spre fereastră.

-Ascult.

-O pot invita la petrecere pe Rayna? M-a întrebat uitându-se la mine.

Imediat ce i-a pomenit numele m-am uitat la Beatrice. Avea o privire foarte tristă, ochii plini de lacrimi şi nu a mai putut evita, o lacrimă i s-a prelins pe obraz, dar a şters-o repede, apoi a încuviinţat.

M-am întors spre Alexe cu o privire acuzatoare, în acest moment îmi venea să îi dau o palmă şi să îl fac să se trezească. Ce pretinde cu asta? Nu îl pot lăsa să vină cu Rayna la petrecerea de ziua mea pentru că e o falsă şi fiindcă acest lucru ar distruge-o pe Beatrice, deşi e de acord să vină cu ea… Face asta doar pentru că acest lucru îşi doreşte frăţiorul meu.

-Iar am întârziat, trebuie să plec. A spus Beatrice după ce s-a uitat la ceas.

-Te conduc, i-am zis ridicându-mă în picioare şi privindu-l pe Alexe tot cu acea privire acuzătoare.

După ce şi-a luat la revedere, şi-a luat poşeta şi a coborât foarte repede scările fără să privească în urmă.

-Bea… stai!

În clipa în care a ajuns la uşă s-a oprit şi s-a întors cu faţa plină de lacrimi spre mine.

M-am apropiat de ea şi am îmbrăţişat-o. Cu siguranţă e dezamăgită, eu însumi am sfătuit-o să se apropie de el, speram că fratele meu îşi va da seama că nu poate sta departe de ea şi în aceste zile Alexe a vorbit foarte mult cu ea, la sesiunea de shopping au fost veseli amândoi şi aproape s-au sărutat.

Credeam că a renunţat la acea idee de a o distanţa de el, dar acum îmi dau seama că nu a făcut-o, ba mai mult…

-Diana, vreau să fiu singură. Mi-a spus Bea întrerupându-mi gândurile.

-Bea…

-Te rog, voi fi bine, mi-a spus cu vocea tremurândă.

-Îmi pare…

-Vorbim mâine, m-a întrerupt din nou. Te rog, nu-i spune nimic Biancăi, o să-i spun eu, cândva.

-Bine. Ai grijă de tine! I-am spus înainte de a pleca, apoi am stat şi am privit-o cum dispare în zare.

Nu aş vrea să fiu în pielea ei acum, dar nici în a lui Alexe. De această dată nu mai scapă de mine.

„Îi voi spune tot ce am de spus şi o să mă asculte.” Mi-am spus înainte de a urca scările.

Când mi-am ridicat privirea l-am văzut pe Alexe, stătea la baza scărilor şi avea capul plecat.

-Mulţumit acum? L-am întrebat când am ajuns lângă el.

Şi-a ridicat chipul pentru a mă privi, nu avea nicio expresie, iar acei ochi căprui ai săi erau goi.

-Mulţumit? L-am întrebat din nou.

-Nu, a răspuns într-un târziu.

-Cum de ai putut să faci asta? Cum ai putut să îi dai speranţe şi m-ai târziu să o răneşti?

-Nu i-am dat nicio speranţă şi dacă ştiam că mă iubeşte nu te întrebam dacă pot să o invit pe Rayna când era ea de faţă. Nu o făceam să treacă prin aşa ceva…

-Dar ai făcut-o! Şi mâine o vei face şi mai şi… Cum crezi că se va simţi când te va vedea cu acea prefăcută? De ce ţi morţiş să vii cu ea?

-Am motivele mele, mi-a răspuns evitându-mi privirea şi ignorând prima întrebare.

-În numele lui Dumnezeu, Alexe! Ea te iubeşte! Mă auzi? Te iubeşte!! Iar tu nu acorzi nicio şansă acestei relaţii.

-Ce şansă, Diana? Eu plec duminică şi cine ştie când mă întorc.

-Trebuie să încercaţi. Trebuie să vorbeşti cu ea, să fii sincer şi să o laşi pe ea să decidă ce vrea să facă sau nu cu viaţa ei.

-Am un sentiment de deja-vu, Diana. Am mai vorbit despre acest lucru şi ştii bine ce îţi voi răspunde.

-Alexe, măcar spune-i ce simţi. Dacă nu vrei să îi spui, atunci arată-i. Nu crezi că merită măcar atât?

-Nu, eu cred că merită mult mai mult de atât şi de aceea nici unul dintre noi nu îi va spune nimic.

-De ce nu vrei să o laşi pe ea să decidă dacă eşti destul de bun pentru ea?

Alexe a deschis gura, dar peste o secundă a închis-o la loc, iar ceva mai târziu a spus:

-Bine, eu o să îi spun sau o să îi arăt lui Beatrice ceea ce simt pentru ea, iar tu în această clipă îmi promiţi că dacă vei trece vreodată printr-o perioadă mai dificilă, dureroasă sau dacă vei afla ceva care te-ar putea distruge nu te vei da bătută, vei lupta pentru tine, vei face tot posibilul să treci peste şi vei încerca să nu repeţi greşelile.

-Ceea ce mi-ai spus a sunat foarte ciudat, chiar foarte ciudat…

-Doar promite-mi, mi-a spus Alexe pe un ton serios.

-Îţi promit că orice mi s-ar întâmpla voi face tot posibilul să trec peste şi nu mă voi da bătută niciodată.

După ce i-am promis s-a apropiat de mine, m-a sărutat pe frunte şi m-a îmbrăţişat cu multă afecţiune.

-Să nu uiţi niciodată ceea ce mi-ai promis acum, mi-a şoptit suav la ureche.

Reclame

Responses

  1. Bai…. Ti-am spus ca te voi ajuta cand voi putea mereu…
    Termina cu prostiile…
    Acum sa revenim la capitol…
    Un frate cum e Alexe mi-ar placea si mie… sau macar un verisor… dar de unde…:((
    in fine… nu ma mai plang…
    A ranit-o pe Bea…:((…. poate pana la urma vor fi impreuna… nu?
    Mi-e groaza pentru Diana… pentru ce va urma….
    Si Andrei.. eu un bou! Punct!
    Te pup si astept urm capitol:)

    • Şi îţi mulţumesc enorm de mult pentru că mă ajuţi întotdeauna :*:*:*

  2. A fost extraordinar capitolul.:x
    Cand credeam cu tarie ca Andrei o iubeste…:( O inseala… si cu atatea tipe.. dar mai am speranta. Poate ceva, ceva tot e…:)
    A fost sublim:X
    Biata Beatrice.:( Cat trebuie sa sufere…
    A sunat chinuita promisiunea care a facut-o Alexe… saracul… dar trebuie sa vina Rayna.
    Trebuie!
    Sublim:x

  3. asteptam cu nerabdare sa citesc ce se va intampla si am crezut ca Alexe va exploda si mai multe nu..Luki e un prieten adevarat si sut curioasa de : 1.Reactia lui Andrei al vederea insotiroarei lui Alexe. 2.Reactia lui Betrice cand Alexe ii va spune/arata ceea ce simte. 3.Daca va afla Diana in capitolul urmator ce obsedat este Andrei…uf..multa bafta la scris si inpiratie multa:*:*

  4. pot sa sper k luki va ramane cu diana? 😀

  5. Minunat capitolul :X
    Alexe e un frate de nota 10+ ….ar face orice sa o protejeze pe Bianca 🙂 Imi pare asa rau pt el si Beatrice 😐 Sper ca vor lua decizia corecta,amandoi merita o sansa la fericire 🙂
    ;))Imi place prietenia care ii leaga pe Alexe si Luki 🙂
    Uf!Andrei e un mare idiot X( Pur si simplu o inseala pe Diana cu atatea fete X(
    Nici nu vreau sa-i vad reactia Dianei cand va afla adevarul 😐 Sunt sigura ca nu va putea sa indeplineasca promisiunea pe care i-a facut-o lui Alexe 😐
    De abia astept continuarea:X
    Spor la scris:*

  6. interesant… luki e chiar de treaba:D dak pot spune asta despre un personaj…. Andrei…ceea ce nu inteleg e de ce continua relatia ,,serioasa„ cu Diana dak E cu atatea… dar probabil voi intelege in continuare…. Alexe, e un frate soper, putin egoist la partea cu Beatrice, dar fiind vorba de asa-zisa ei siguranta se accepta…. superb cap shy de abia ajtept next…..

  7. frumos..:d
    imi place capitolul
    abia astept al saptelea capitol
    sa vad ce se intampla cu ei

  8. faci o treaba buna..deabia ashtept nextul…:D:D:D:D
    spor la scris
    >:D<

  9. hey,uite ca am ajuns si eu pe aici in cele din urma,dar asta nu mai conteaza,pt k acum imi citesti comm-ul…
    asta e capitolul meu preferat,stii k imi place mult de Alexe,dar acum am avut parte de o portie dubla Alexe&Luki( el e un scump ).Nu mi-a venit sa cred ca a venit mai devreme si a stat cu ochii pe A.
    Sunt ca fratii,iar asta rar mai vezi..
    Avand in vedere promisiuna facuta de ambii la sf.sunt sigura ca Alexe va face ceva in privinta lui Beatrice,si nu stiu de ce dar am sent.ca Beatrice l-ar astepta oricat,sau l-ar urma oriunde.Iar cu timpul Alexe va intelege ca nu poate proteja pe toata lumea,ar fi trebuit sa inteleaga asta pana acum avand in vedere care va fi meseria lui.
    In ceea ce priveste aflarea adevarului,stiu un lucru:Diana va fi distrusa…foarte distrusa.
    Acum nu pot sa imi imaginez in ce context se va afla adevarul dar va fi urat.Sunt curioasa sa vad cat il va afecta pe Andrei.
    Capitolul a fost minunat,DD.
    Abea ast nextul….
    kisses&hugs

  10. hey:*fain capitol:X:X:X
    ce enervant e andreiX(scoate-l din cadru:))
    pe cand urmatorul?:>

  11. a trecut ceva timp de cand nu ai mai postat…sper ca nu renunti… te inteleg oricum…poate nu ai timp, inspiratie sau poate in loc sa scrii ai chef sa faci altceva…Esti si tu om… Sper totusi ca nu ai renunta… imi place mult povestea ta…

  12. ei bine, cred ca n-am mai intrat aici de luni de zile.
    ce s-a intamplat cu tine? cum a ramas cu fanfic-ul? il mai continui?

    :*


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: