Cap 3: Spinul

AndreiPOV

Eram în maşină, mă îndreptam spre Village East Cinema când telefonul a început să îmi vibreze. L-am scos din buzunar şi am citit mesajul de la iubita mea.

„Ai putea să întrerupi ieşirea cu băieţii pentru mine?”

Fără să stau pe gânduri mi-am sunat iubita, niciodată nu trimite un mesaj de acest gen dacă nu ar avea nevoie de mine, în plus ea este o prioritate, cealaltă poate să aştepte. Voi „clarifica” mai târziu lucrurile cu ea.

-Alo? A răspuns Diana foarte repede.

-Ce faci, iubito? S-a întâmplat ceva?

-Nu s-a întâmplat nimic prea important. – Aş paria pe toţi banii mei că s-a întâmplat ceva. – Tu ce faci? Cum e ieşirea cu băieţii?

“Gândeşte-te repede la ceva!” îmi spunea vocea din capul meu.

-Binişor a fost, acum sunt în drum spre casă.

-Deja?! E numai ora 8.

-Păi, până la urmă, nu a mai fost o ieşire cu băieţii. Fiecare a venit cu perechea lui şi au ales şi un film mult prea siropos, nu aş putea să mă uit la el fără iubita mea.

După ce am spus primele minciuni care mi-au trecut prin cap s-a lăsat tăcerea, nu mai spunea nimic.

-Iubito, mai eşti? Se întâmplă ceva?

Nu, doar mă gândeam dacă mai e valabil pariul de azi-dimineaţă şi, de asemenea, aş vrea să îmi revendic premiul pe cre mi l-ai promis la prânz.

-Eşti sigură? – Am întrebat-o din curiozitate. Încă nu îmi venea să cred că în sfârşit s-a decis.

-Mă refuzi?

-Binenţeles că nu. – Cum aş putea să refuz aşa ceva?! – Doar că vreau să fii complet hotărâtă, nu vreau să fie o hotărâre de moment. Eşti sigură, draga mea? – Pentru ce o mai întreb asta? Dacă nu era sigură nu îmi mai zicea ce mi-a spus, nu?!

-Mai sigură şi mai pregătită decât niciodată. Şi vreau să fie în seara asta.

Asta era tot ce trebuia să îmi spună.

-Dorinţele tale sunt ordine pentru mine! Mă duc să pregătesc totul la casa de lângă râu, pe la 10:30  vin după tine, e ok?

-Da. Te voi aştepta.

-Te iubesc! –Am spus, din obişnuinţă, înainte de a închide.

-Şi eu! – A spus cu acea voce inocentă, apoi a închis.

E timpul să schimbăm traiectoria, va fi mult mai bine decât credeam această zi de vineri. Dintr-o zi buna devine una şi mai bună, cât de mult îmi place viaţa! Mai bine zis, ador viaţa mea, tot ce se întâmplă în jurul meu.

Acum trebuie să pregătesc casa de lângă râu, locul special pentru Diana. Casa e… ca şi ea, neatinsă… Nu am dus nicio fată în acea casă, de ce? Fiindcă niciuna nu a meritat să fie în acel loc, poate pentru că erau şi sunt nişte fete mult prea uşoare, dau din degete şi deja sunt în patul meu. Cu siguranţă de aceea nu le-am dus în acea casă. E un loc mult prea frumos pentru ele.

Am pregătit casa de lângă râu pentru Diana de acum un an, ce-i drept, am crezut că se va decide mai repede. Se pare că i-a luat mai mult timp de cât mă aşteptam, dar acum nu mai contează. De aproape doi ani aştept această noapte, iar acum a venit şi nu voi da înapoi, nici Diana nu va face asta. O dată ce o întreb de două ori dacă e sigură şi ea îmi spune “Mai sigură şi mai pregătită decât niciodată” e clar că e aşa cum zice ea şi că nu va da înapoi. Deşi are unele defecte, ca toţi oamenii, ea niciodată nu dă înapoi, nu e o laşă, de aceea e iubita mea oficială.

Apropo de iubite, ar trebui să o sun pe Rayna şi să îi spun că va trebui să o lăsăm pe data viitoare. Acum Diana e prioritatea, restul pot aştepta.


 

BiancaPOV

De ce trebuie să fie aşa?

De ce nu mă crede?

De ce pune prietenia noastră în joc?

De ce mi-a spus toate acele lucruri?

De ce i-a luat apărarea şi m-a jignit?

De ce  dracu nu mă crede?!

DE CE??!!

Auzeam încontinuu cearta dintre noi două, acele cuvinte grele pe care mi le-a spus.

-Ce să nu fac? Să nu spun ce cred? Asta ai făcut Bianca! Ai fost o credulă şi l-ai crezut. A trecut mult timp până când ţi-ai revenit deoarece ai crezut un dobitoc, dar asta nu înseamnă că şi mie mi se întâmplă acelaşi lucru! De ce vrei să mă faci să sufăr?! Ştii bine că unul din punctele mele sensibile e Andrei. Iar tu tocmai acolo mă loveşti, spunând mii de lucruri despre el! Cred că tu vezi în Andrei persoana care te-ar putea scăpa de trecut, persoana care te poate ajuta. Dar permite-mi să îţi spun că e al meu şi nu te voi lăsa să distrugi relaţia noastră pentru a vedea dacă ai trecut peste ceva ce s-a întâmplat în trecutul tău. Îmi pare rău pentru ce ţi s-a întâmplat, dar eu nu sunt devină şi tu, dacă chiar îmi eşti prietenă, nu ar trebui să îmi spui nişte minciuni doar pentru a avea o noapte de plăcere cu Andrei!

Cât de departe ai ajuns, Diana. Ai pus prietenia noastră în joc, m-ai jignit, ai deschis rănile din sufletul meu, m-ai făcut să mă simt ca ultimul om de pe Pământ… şi toate astea pentru cine?! Pentru el?

Oare chiar merită el ca eu şi Dia să ne certăm pentru el?

Mi-a spus vrute şi nevrute, m-a făcut mincinoasă, crede că vreau să îi distrug relaţia. Ce bine ar fi fost dacă totul ar fi aşa cum crede ea. Ce bine şi uşor ar fi fost. Am preferat să îi spun totul, să îi zic adevărul… puteam să tac, puteam să mă fac că nu am văzut nimic. Dacă persoana pe care am văzut-o în Mall nu ar fi fost Andrei, dacă el nu ar fi înşelat-o pe Diana totul ar fi altfel acum.

Ce mult doare faptul că a jucat totul pentru cineva care nu merită. Are mai multă încredere în el, deşi a început să îl cunoască abia acum doi ani. Asta doare cu adevărat, îl crede pe el, nu pe mine. Riscă totul pentru el. Ar băga şi mâna în foc pentru el, cât s-ar mai arde dacă ar face-o.

Cum am putut să mă înşel în privinţa lui?

Cum am putut să cred că o iubeşte cu adevărat?

Şi cel mai important lucru, cum o voi opri pe Diana să nu i se dăruiască acum, când noi suntem certate?! Cum?

Ceasul de la telefon indică 22:18, fără să mai stau pe gânduri am început să îi scriu Dianei un mesaj. Trebuie să o previn din nou. Trebuie să o conving, într-un fel! Oricum nu cred că ai săi ar lăsa-o să plece de acasă, vinerea, la această oră cu Andrei. Dar dacă ar lăsa-o?! Nici nu vreau să mă gândesc.

“Diana, în ciudata tuturor lucrurilor care s-au întâmplat azi eu încă te consider prietena mea. Toate acele cuvinte spuse la nervi vor trece, se vor uita cu timpul, dar greşelile care sunt asemănătoare cu ceea ce vrei tu să faci nu se uită prea uşor, mai bine zis niciodată nu le vei uita. Diana, înţelege-mă, nu îţi vreau răul! Suntem prietene, suntem ca nişte surori! Te rog, pentru binele tău, uită de Andrei, nu îl suna şi nu fă ceva ce vei regreta mai târziu. Sper că nu ai luat o hotărâre pripită. Nu permite ca nervii şi dorinţa de a-mi demonstra că nu am dreptate să te conducă. Gândeşte cu capul, Diana! Nu fă ceva ce vei regreta mai târziu!”

 

AutorPOV

Andrei se îndrepta fericit spre casa Dianei, pentru a o duce la locul pe care l-a pregătit pentru ea de atât de mult timp. Era mulţumit, fericit deoarece, în sfârşit, iubita lui s-a decis să i se dăruiască, să fie a lui în întregime. Ştia că era virgină, într-un fel, de aceea nu a insistat atât de mult, de aceea nu a presat-o. A lăsat-o pe ea să îi propună, să aleagă momentul. Ştia că doar aşa se va simţi mai în largul ei şi că îi va câştiga şi mai mult încrederea, până la urmă a reuşit acest lucru.

De aproape doi ani aşteaptă această noapte în care ea i se va dărui în întregime, iar o dată ce va face acest lucru, nu va mai exista nicio cale de întoarcere.

În tot acest timp s-a comportat frumos cu ea, mai frumos decât cu oricine. Niciodată nu a procedat aşa cu o fată, într-un mod ţine la ea, poate că e un mod bolnav de a ţine la o persoană, dar fiecare om e diferit şi iubeşte în felul lui… E posibil ca acesta să fie modul lui de a iubi.

Se pregătise pentru acest moment. Era mai frumoasă ca niciodată. Andrei a fost uimit de frumuseţea sa, aproape scăpase buchetul de trandafiri din mână. Când i-a deschis uşa de la casa ei şi a văzut-o a rămas fără glas, mii de fantezii îi zburdau prin  minte, iar azi una din ele va fi realizată. Rochiţa roşie care nu era nici lungă, nici scurtă îi punea în valoare picioare, de asemenea, rochia avea un decolteu cam îndrăzneţ, dar pe Andrei nu-l supăra deloc acest lucru, ştia că se pregătise doar pentru el şi era foarte încântat de rochiţă. Rochiţă care îl ducea cu gândul la foarte  multe lucruri, dacă nu ar fi avut atât de mult control de sine în aceste momente s-ar afla în camera ei şi nu s-ar fi îndreptat spre casa de lângă râu.

Din “încă una” a devenit ceva mai mult de atât. Încet, încet, cu fiecare secundă petrecută alături de ea s-a lăsat “prins”. A început să fie mai mult decât o dorinţă carnală, dar încă nu recunoaşte acest lucru, el continuă, pur şi simplu, să se convingă că e doar o dorinţă carnală.

Iubeşte modul ei a trăi, de a vorbi, de a vedea lucrurile, de a pune problema; cel mai mult îi place privirea ei inocentă, chipul său inocent. Ea e diferită, nu este deloc ca celelalte, fete, ştie acest lucru, iar acum va fi doar a lui.

Şi-a propus să se comporte frumos cu ea, să fie cât mai blând cu ea. O va face cea mai fericită, va simţi o plăcere de neimaginat, îi va place. Nici ea, nici el nu vor uita această noapte vreodată.

“În sfârşit vei fi doar a mea, vei fi în totalitate a mea.” Şi-a spus în timp ce oprea maşina în locul aranjat pentru ea.

Casa era din piatră şi sticlă. Mai degrabă este un mic palat, decât o casă, care beneficiază de o privelişte minunată asupra unui râu. Sticla mată reflectă imaginea a două persoane care să ţin de mână şi care se uita la casă… sticla reflectă imaginea lor.

Micul palat era prevăzut cu o terasă spaţioasă care dădea spre malul râului, iar la intrare avea o arcadă înaltă şi largă.

Diana a stat şi a privit câteva clipe casa, era surprinsă.

-Nu credeam că mai există o asemenea casă în New York. E uimitoare!

-Mă bucur că îţi place, iubito! – A spus pe un ton suav în timp ce îi înconjura talia cu braţele sale şi o sărută pe gât, de fiecare dată dorind şi mai mult. – Şi e doar a noastră. Am pregătit-o pentru noi! Ţi-am promis că va fi ceva de neuitat, stai să vezi interiorul. – I-a spus făcându-i semn să intre.

Au intrat într-un hol elegant, placat cu aur şi argint, de tavan atârnau nişte corpuri de iluminat roşii de forme ciudate. Pe pereţi erau câteva tablouri, cu ramuri elegante. De-a lungul holului, pe jos, se aflau petale de trandafir.

Băncuţele, mesele, scaunele erau toate din abanos cu incrustaţii de un roşu-închis.

Amândoi au mai făcut câţiva paşi de la intrare, Diana s-a uitat spre scara cu trepte de argint şi spre camera care se deschidea din hol spre est, cameră în care culorile decorulului fuseseră inversate. Roşu şi negru pe podea, auriu şi argintiu la mobilier. Pe trepe se aflau nişte lumânări care intrau foarte bine în decor alături de petalele de trandafiri.

În şemineu ardea mocnit un foc şi dincolo de peretele de sticlă se vedea râul lung şi întunecat.

Luna plină, lumânările şi focul din şemineu luminau camera. Amândoi erau cuprinşi de aroma şi de lumina blândă a lumânărilor.

Când Diana s-a întors cu faţa la el, Andrei a observat în ochii săi încântarea, surprinderea şi dorinţa. I-a luat chipul în mâini şi a sărutat-o suav pe buze, apoi pe gât.

-Nu îţi fă griji, iubito, îţi va plăcea. Va fi bine. Ai încredere în mine, nu-i aşa?

Diana s-a uitat câteva clipe în ochii săi verzi care o ameţeau, vroia să îl tragă mai aproape de ea, dar nu putea, ceva nu o lăsa. În gând i-a apărut chipul Biancăi, ochii acesteia erau trişti, înlăcrimaţi. A dat din cap pentru a scăpa de imaginea prietenei sale.

-Nu ai încredere în mine?

-Ba da am, doar că…

-Relaxează-te, iubito! – I-a spus mângâind-o pe spate pentru a se relaxa şi sărutând-o suav.

“Îţi voi demonstra asta” şi-a spus Diana în gând, apoi a adâncit sărutul din ce în ce mai mult. Tot ce s-a întâmplat azi parcă a fost şters cu un burete, acum erau doar ea şi el, erau doar ei doi.

Când sărutul a devenit mai sălbatic Andrei s-a îndepărtat de buzele ei, ştia că dacă va continua aşa nu va fi bine pentru ea şi că, în curând, îşi va pierde controlul pe care îl mai avea.

După ce şi-a luat braţele din jurul ei s-a îndreptat spre sistemul audio pentru al porni.

https://umbreletrecutului.files.wordpress.com/2010/05/31-axel-fernando-amo.pdf

“Uşurel” îşi spuse în gând. “Trebuie să mă port blând cu ea.”

Îi depuse un sărut pe frunte. Diana închise ochii şi oftă, încurajându-l. Apoi o sărută pe rădăcina nasului şi în sfârşit ajunse la buzele ei gingaşe.

A fost un sărut foarte blând, poate chiar cel mai blând, mai suav şi mai nepătimaş sărut pe care îl dăduse vreodată, până când limba ei o atinse pe a lui. I se părea că toata pasiunea din trupul lui s-a aprins. Era o senzaţie atât de îmbătătoare, atât de irezistibilă, încât a uitat cu totul de blândeţe. Limba lui îi pătrunse gura caldă, gustând, explorând şi cucerind.

Deveni mai nerăbdător şi fierbinte, ca şi cum aceasta se întâmpla pentru prima oară. Ştia cum să-i facă plăcere unei femei, Dumnezeu ştie cât de mult îşi perfecţionase tehnica de-a lungul timpului, dar acum era altceva. Diana era altceva. Nevoia de a fi cu ea era aproape dureroasă, nu mai simţise niciodată aşa ceva.

Când Diana l-a strâns mai tare, pasiunea îi crescu, până când nu s-a mai putut gândi la nimic alceva decât s-o umple… complet.

Nu i se opunea. Nu, gemetele ei slabe îl informau că nu dorea să se oprească. Îşi desprinse gura de a ei cu un geamăt aspru.

Capul Dianei căzu pe spate, în timp ce Andrei îi presără sărutări umede pe gât. Mâinile ei, încă încleştate în părul lui, se încordau, trăgeau, cerşeau.

Se arcui spre el, apoi îi trase capul spre ea. L-a sărutat cu o pasiune ameţitoare. La început, Andrei a fost prea uluit pentru a reacţiona, dar în curând redeveni agresiv.

Deodată, Andrei îi smulse mâinile din jurul lui şi, dintr-o mişcare, i-a scos rochiţa şi s-a dat cu un pas în spate.

Privirea lui o cutreiera cu lăcomie. Era atât de perfect formată, atât de frumoasă… nespus de frumoasă. Avea pielea netedă, corpul ei era învăluit de lumina blândă a lumânărilor. Avea talia îngustă, abdomenul plat şi şoldurile suple. Era irezistibilă şi îi aparţinea doar lui.

Mâinile îi tremurau când s-a întins să îi dea jos lenjeria intimă, să o atingă şi să o cuprindă iar în braţe.

Diana scoase  o uşoară exclamaţie când sânii ei îi atinseră pieptul musculos. Pielea lui o încălzea, iar felul în care îşi controla puterea când o îmbrăţişa o făcea să uite de orice temeri.

Îl săruta pe gât, unde îi vedea pulsul palpitând, apoi îşi rezemă capul pe umărul lui, inhalând mirosul său masculin şi aşteptând să-i arate ce să facă.

Andrei îi desfăcu încet panglica de la capătul cozii, apoi îi despleti buclele mătăsoase, până când spatele său a fost acoperit de părul său brunet. A ridicat-o în braţe şi a dus-o spre pat, s-a oprit doar pentru a da la o parte cuvertura înainte de a o culca de mijloc.

Diana a început să protesteze, să-i spună că ea ar trebui să-l dezbrace, dar Andrei deja se descălţase şi îşi scosese şosetele. După câteva secunde nu mai avea nimic pe el, se dezbrăcase complet, erecţia îi era deplină, dură, iar când se culcă deasupra ei, Diana i se deschise instinctiv. Andrei se potrivi între picioarele ei, şi, de îndată, îi pecetlui gura cu incă un sărut arzător. Limba lui o freca pe a ei.

Îi frământă sânii cu mâinile, în timp ce cu limba îi încercuia un sfârc, apoi şi pe celălalt. Când, în sfârşit începu să sugă, în adâncul făpturii ei se aprinse o flacără de dorinţă incadescentă. Nu a mai putut să facă nimic altceva, s-a agăţat de el, cu scâncete imploratoare.

Mâinile lui i se strecurară între coapse pentru a-i excita pielea sensibilă. Curând, nevoia deveni sălbatică, în timp ce degetele îi mângâie mugurul până ajunsese complet udă de dorinţă.

Andrei îi simţea incredibila în fierbânţeală şi era la un pas de aşi pierde controlul.

Plăcerea era irezistibilă, arzătoare. Unghiile Dianei i se înfipseră în omoplaţi, pe când striga.

Autocontrolul lui Andrei se făcuse bucăţi şi dorea cu disperare să o pătrundă.

-Andrei…

-E-n regulă. Trebuie doar să te protejez.

Întinse mână şi-şi înhăţă pantalonii. Diana se rostogoli deasupra lui, începând să-l sărute cu ardoare pe umeri, în timp ce Andrei bâjbâia prin buzunarul de la spate după portofel.  Găsi ceea ce căuta şi se întoarse încet, până când Diana s-a dat la o parte.

Când a fost gata, i-a prins mâinile, i-a întins braţele deasupra capului şi i le-a ţinut aşa. Apoi reîncepu să facă dragoste cu ea – cu gura, cu limba şi cu degetele.

Primele trepidaţii ale extazului o prinseră pe nepregătite. Ar fi trebuit să se sfârşească atunci, dar nu se termină. Plăcerea creştea, se înteţe, atât de intensă încât abia dacă putea s-o suporte. Înspăimântată de ceea ce i se întâmpla, se chinui să-l oprească.

El nu mai putea aştepta şi îşi impuse să n-o grăbească, în timp ce-i îndepărta şi mai mult picioarele cu coapsa.

-Din clipa asta eşti doar a mea, Diana, doar a mea.

Inima îi bubuia în piept. Respira aspru, întretăiat.

Îşi impuse să fie blând, tandru cu ea, dar nu a rezistat şi i-a ridicat şoldurile cu mâinile pentru a o penetra complet cu o mişcare rapidă şi hotărâtă. Diana era atât de fierbinte, de strâmtă… Nu putea să mai fie blând, tandru acum… Nu mai putea să încetinească ritmul.

Diana se chinuia în continuare să îl oprească. Întreg trupul îi ardea de durere, cu toţi muşchii încordaţi, străbătuţi de furnicături.

-Andrei… opreşte-te… – L-a rugat Diana cu lacrimi în ochi.

Ştia că o doare, dar în momentul în care a penetrat-o şi-a pierdut complet controlul şi şirul gândurilor. Nu se mai poate opri.

Andrei… mă doare…

-Relaxează-te… O să îţi placă… Mai puţin şi nu o să te mai doară.

Îi acoperi gura şi se mişcă între coapsele ei, cufundându-se şi mai mult în căldura ei lichidă. Era atât de strâmtă, atât  de fierbinte, încât gemu de extanz pur. Rămase complet nemişcat în ea, gâfâind în timp ce îi şoptea numele.

Când a reluat mişcarea, ea ţipă de durere, nu mai rezista, dorea să se oprească.

Îl ruga în continuare să se oprească, dar senzaţia ei era atât de minunată, încât numai putea încetini ritmul. O penetra tot mai adânc, mai intens.

După ce ejaculă în ea, Andrei se prăbuşi deasupra şi îşi îngropă capul în adâncitura gâtului ei. A avut nevoie de câteva minute ca să îşi calmeze respiraţia chinuită.

Înainte, niciodată nu a mai fost atât de bine – nu, nu “bine”, perfect. Îl copleşise, iar nevoia de ea îl zguduia complet.

-Ai fost minunată, iubito! Perfectă! –I-a şoptit la ureche după ce a îmbrăţişat-o.

Aceste cuvinte nu o ajutau, nu o mângâiau deloc pe Diana, o durea tot corpul şi toată plăcerea care a simţit-o la început a dispărut în momentul în care a penetrat-o.

Se abţinea să nu plângă. Ştia că trebuia să îi răspundă, să îi spună cum i s-a părut… dar nu putea. Ce era să îi zică?

“A fost îngrozitor! De ce nu te-ai oprit când te-am rugat?”

În plus, ştia că dacă va vorbi lacrimile îşi vor face de cap şi se vor prelinge pe obraji.

După ce Andrei a adormit, şi-a dat drumul din îmbrăţişarea lui şi s-a rugat ca acea uşă să fie de la baie.

După ce s-a ridicat din pat, s-a îndreptat spre respectiva uşă şi a deschis-o. Uşurarea a apărut pe chipul ei când a văzut că este într-adevăr o baie şi că acolo avea de toate. Şampon, gel de duş, creme, prosoape, perii, un foen, parfumuri…

După ce a umplut cada cu apă a intrat în ea în încercarea de a se relaxa, de a scăpa de durere, de gânduri, de zbuciumul interior…de tot.

“Nu! Nu voi plânge! Nu sunt atât de slabă! Nu voi plânge!” Îşi spune în timp ce ieşea din cadă.

Tot efortul ei de a se relaxa, de  a uita de tot pentru câteva clipe s-a dus pe apa sâmbetei când a ieşit din baie şi l-a văzut pe Andrei în pat… Imaginea din faţa ei a făcut-o să vadă şi să simtă, din nou, fiecare secundă petrecută cu el, fiecare atingere…toată scena se afla în faţa ochilor ei, în mintea ei… Auzea din nou răspunsurile la rugăminţile ei, resimţea totul, doar că de această dată durerea era mai puternică.

DianaPOV

Nu puteam sta acolo, în acel pat, lângă el, aşadar am coborât în hol, apoi m-am aşezat lângă şemineu cu lacrimi în ochi. Când mi-am întors privirea spre peretele de sticlă am văzut sistemul audio, m-a ridicat încet şi m-am apropiat de el.

“Nu îl aprinde! Nu ai vrea să se trezească!” Îmi spunea vocea din capul meu când eram pe punctul de a porni sistemul.

Nu, chiar nu aş vrea să se trezească şi să mă vadă aşa.

M-am uitat prin peretele de sticlă la râu şi la lună. Încercam să nu mă mai gândesc la ceea ce simţeam, dar îmi era imposibil.

Vroiam să mă întind, să dorm… dar asta ar însemna să mă întorc în acea cameră sau nu, mi-am spus întorcându-ma spre est şi văzând acea cameră în care culorile decorulului au fost inversate. Roşu şi negru pe podea, auriu şi argintiu la mobilier.

Am păşit încet spre acea cameră în care petalele de trandafir şi lumânările nu au ajuns. Nu am mai aprins becurile deoarece lumina lunii, care pătrundea în cameră, era îndeajuns, nu m-am mai uitat la detalii, pur şi simplu, am închis uşa şi m-am îndreptat spre pat, îmi doream doar să mă întind, să dorm, iar ca la dimineaţă când mă voi trezi totul să fie doar un vis.

Eram obosită, dar oboseala nu se compară cu durerea şi cu dezamăgirea. Nu trebuia să iau această hotărâre. M-am lăsat purtată de nervi şi de dorinţa de a demostra contrariul, dar nu am demonstrat nimic prin asta… A fost o decizie luată după o discuţie mai aprinsă între mine şi Bianca.

“Sunt o proastă! Asta sunt! Dar nu voi plânge! Nu voi plânge!” Îmi repetam încontinuu în timp ce încercam să mă gândesc la altceva, dar nu reuşeam…  totul se derula în mintea mea, totul se intensifica…

O lacrimă mi s-a prelins pe obraz, iar după un scurt timp nu mă mai puteam opri din plâns.

-Mi-ai promis! Mi-ai spus că vei fi blând cu mine! De ce, Andrei?! De ce nu te-ai oprit când te-am rugat?! – Am spus printre lacrimi.

Am crezut că va fi altfel. Am crezut că va fi blând, dar a fost exact invers. În timp ce eu îl rugam să se oprească el continua, făcea ca durerea să fie şi mai insuportabilă, iar la sfârşit mi-a spus că am fost minunată, perfectă. Nu ar fi trebuit să mă întrebe cum mă simt şi să încerce să aline durerea, să mă facă să uit că nu s-a oprit când i-am cerut?! Nu ar fi trebuit să îşi ceară scuze că m-a rănit?

Nu mai ştiu ce să cred. De ce s-a purtat aşa? Cum ar trebui să procedez?

-Diana, iubito! Eşti bine? – M-a întrebat cu o voce foarte calmă.

Credeam că e doar fructul imaginaţiei mele până când am simţit braţele lui în jurul meu.

-Diana, cum te simţi?

După ce mi-am şters lacrimile, m-am întors cu faţa la el pentru a-i vedea ochii.

-Iubito, de ce ai plecat de lângă mine?

Ochii lui erau întunecaţi.

-Diana, spune ceva.

Nu vroiam să vorbesc, ştiam că vocea m-ar fi dat de gol şi aş fi început, din nou, să plâng.

-Diana, te rog, spune ceva! Pentru numele lui Dumnezeu, Diana! Nu te mai uita aşa la mine. Te rog, vorbeşte!

-Te-am rugat… Te-am rugat, dar nu te-ai oprit… Te-am rugat, Andrei. – Am spus cu lacrimi în ochi şi cu vocea stinsă.

-Iartă-mă! Iartă-mă, dar mi-am pierdut controlul. Diana îmi…

-M-ai rănit, Andrei.

-Îmi pare rău, iubito! Îmi impusesem să fiu blând cu tine, dar mi-am pierdut controlul… Nu am mai putut să mă opresc. Nu am vrut să te rănesc, îţi jur că nu am vrut să fie aşa.

-Dar a fost, m-ai rănit. Nu ţi-a păsat de mine… ai continuat să mă răneşti.

Dupa ce mi-a şters lacrima care se prelinse pe obraz, s-a apropiat de mine, vroia să mă sărute, dar eu mi-am întors capul. Vroiam să îi dau braţele la o parte, dar ştiam că nu am nicio şansă şi, deşi pare ciudat, aveam nevoie de îmbrăţişarea sa caldă.

-Iubito, ştiu că eşti supărată pe mine. Ai tot dreptul. Sunt un prost, m-am comportat ca un prost. Te-am rănit şi ţi-am promis că nu o voi face. Probabil eşti dezamăgită de mine, chiar şi eu sunt dezamăgit. Eu sunt devină pentru tot, dar înţelege-mă când sunt cu tine nu mă pot controla, îmi pierd şirul gândurilor.

Mi-era greu să percep tot. Ştiam că îl voi ierta, în ciuda durerii provocate la început m-am simţi bine…

-Iartă-mă! Nu am vrut să fie aşa, nu am vrut să te rănesc. Te iubesc, Diana! – Mi-a spus după ce mi-a întors chipul pentru a-l privi în ochi. – Te iubesc!

-Andrei…te rog, pleacă… Lasă-mă singură…

-Nu, Diana. Cere-mi orice, dar nu asta. Nu voi pleca de lângă tine. Niciodată nu te voi lăsa singură. – A spus îmbrăţişându-mă şi mai puternic.

-Andrei, mă doare. Pleacă, vreau să fiu singură. Te rog, Andrei!

-Scuze! Te voi lăsa singură doar dacă îmi vei promite că peste 10-15 minute vii în hol.

-Îţi promit. Acum ieşi, te rog!

-Te iubesc! – Mi-a spus şi m-a sărutat suav.

Parcă mi-a luat o parte din durere cu acel sărut şi cu acea îmbrăţişare. Şi în tot acest timp a fost sincer, aşa l-am simţit. Pentru prima dată, în faţa mea, privirea lui era întunecată, iar glasul îi era stins. Am simţit părerile de rău în vocea sa.

-Credeam că ai nevoie de astea. – Mi-a spus dându-mi rochia şi poşeta. – Te aştept la terasă.

-Mulţumesc! Vin imediat.

Mi-a zâmbit şi a ieşit.

„El mă răneşte, el mă vindecă. Ce mai paradox!” Mi-am spus în timp ce mă îmbrăcam. M-am decis să nu deschid poşeta, nu vroiam să văd telefonul şă să meditez dacă să îl deschid sau nu. E mai bine aşa. Oricum nu cred că m-a căutat cineva.

După ce m-am îmbrăcat şi m-am aranjat puţin am ieşit în hol, sistemul audio era pornit, camera s-a umplut de muzică.

https://umbreletrecutului.files.wordpress.com/2010/05/florin-chilian-zece.pdf

Când mi-am ridicat privirea din podea, l-am văzut pe Andrei lângă şemineu, mă privea, părea la fel de uimit ca atunci când am deschis uşa de la casa mea, dar privirea îi era întunecată.

Câteva clipe am stat şi ne-am uitat unul în ochii celuilalt, fără să vorbim. Ne spuneam totul cu ajutorul privirilor, cuvintele nu îşi aveau locul în aceste momente.

S-a apropiat de mine, m-a luat de mână suav, apoi m-a sărutat. Era cel mai blând sărut pe care mi l-a oferit până acum. Era mai blând ca niciodată.

-Te simţi mai bine? – M-a întrebat rupând tăcerea.

-Da, mă simt mai bine. Andrei…

-Nu, lasă-mă pe mine să vorbesc, te rog. – Mi-a zis punând un deget peste buzele mele. – Diana, te-am rănit, m-am comportat ca un băiat plini de hormoni, dar când sunt cu tine… e diferit, foarte diferit. Tu eşti diferită, eşti specială. Nu ştiu cum de mi-am pierdut controlul atât de repede, niciodată nu mi s-a mai întâmplat. Te rog, iartă-mă! Îţi promit că voi încerca din răsputeri să mă controlez, voi fi blând cu tine de fiecare dată, de această dată mă voi ţine de cuvânt. Tu însemi foarte mult pentru mine, nu m-aş ierta niciodată dacă nu te voi mai… Nu m-aş ierta niciodată dacă te voi pierde.

-Andrei… – Am inspirat profund. – M-ai înşelat vreodată?


____________________________________________________________________

Scena de dragoste nu e scrisă de mine în totalitate, m-am inspirat mult din Julie Garwood. 

Reclame

Responses

  1. Wow… Andreea…. de data asta m-ai lasat fara cuvinte… a fost superb… scena bestiala…
    Nu am nimic de comentat… decat …: Scrie mai repede capitolul 4 !!!
    Te pup:*

  2. Nu ai pentru ce….:*
    Stii ca te ajut daca pot…:P

    • >:D<

      Ms inca o data de ajutor :*:*:*:*

  3. e super……imi place acest capitol la nebuie…..deabia astept urmatorul capitol…..;);)

  4. wow…. minunat… superb… fantastic…nu pot sa zic nimic… m-ai lasat masca…wow… si melodiile sunt…. speciale, ai reusit sa le pui exact..sunt perfecte si se imbina perfect cu capitolul…. mirific:X
    next..:x…wow…

  5. imi dai si mie numele melodiilor te rog frumos?:*

    • prima: Axel – Amo
      a doua: Florin Chilian – zece

  6. si da, am aflat, dar bianca nu a avut dreptate in totalitate
    1. o insela
    2. o iubeste…
    3. pls next:X ador fic-ul asta..wow… e deosebit… cum poti scrie atat de frumos si de perfect??? nu pot intelege… imi inspira atatea sentimente… si acum le simt… doamne..:x

    • Bine punctat 😀

      Ma bucur enorm de mult ca iti place, ca iti inspira sentimente >:D<

      Promit ca o sa incerc sa scriu cat mai repede capitolul 4 :D…

  7. deci capitolul asta a fost superb
    a fost pasiune ,dragoste ,tristete toate combinate a iesit perfect
    bravo inca o data

    • Multumesc >:D<

  8. wow…e incredibil :X mai lasat fara cuvinte:))
    ceea ce ai scrii e plin de trairi:pasiune,iubire,tristete etc.
    felicitari >:D< acest capitol m-a impresionat profund :X
    andrei e o fire mai complicata 🙂 o insela pe diana,dar o iubeste in felul sau 😦
    saraca diana…va face cunostinta cu crunta realitate 😦 il iubeste asa mult si a fost ranita…iar mai nou a aparut si gandul ca el a inselat-o,atitudinea la tradat…
    nu stiu de ce dar andrei mi-a dat impresia ca de abia acum a realizat ca o iubeste si ca nu ar putea sa o paraseasca…cred ca ii pare sincer rau ca ranit-o 😦
    ma gandesc ca poate diana nu o sa-l mai vrea in viata ei,iar el va tanji dupa ea…ca va regreta ca a facut-o sa sufere 🙂
    sunt curioasa cum va evolua situatia…daca bianca si diana vor salva prietenia lor …iar daca andrei va avea curajul sa recunosca adevarul 🙂
    de abia astept continuarea:X
    spor la scris:*

    • Cat imi place cand incepeti „sa puneti sub lupa” personajele si situatiile :D…

      Ma bucur ff mult ca ti-a placut >:D<

      Voi spune doar atat: te-ai apropiat mult de adevar 😉

      Mai multe nu spun :D… vei afla pe parcurs totul 😉

      Mersi, mersi :*:*:*… spor si tie la scris :*

  9. Minunat!
    Wonderful!
    Maravilloso!
    Vidunderlig!
    Imeline!
    Predivan!
    美妙!
    Užasný!
    прекрасен!
    Wunderbar!
    θαυμάσιος!
    Meraviglioso!
    Maravilhoso!
    Tuyệt vời!
    Underbar!
    Herlig!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    asa….a facut o prostie Diana….doar pt a-i arata Biancai ca se inseala…..dar nu Bianca se inseala ci ea singura….
    poate o iubeste Andrei….in felul lui……,e adolescent e normal sa fie stapanit de hormoni,din cauza ca a mai avut si alte relatii,cu fete pe care le foloseste doar pt sex,e normal ca acum cand a fost pus in fata mult asteptatei noptii cu Diana sa isi piarda controlul si sa fie putin mai agresiv…poate cu trecerea anilor va putea sa faca diferenta dintre a face sex si a face dragoste…”dintre multe femei si femeia ta”….
    capitolul a fost fantastic…
    sper totusi sa fie cinsitit cu ea si sa ii raspunda la intrebare….
    bafta la scoala….
    spor la scris…..
    kisses&hugs

    • Ma bucur f mult ca ti-a placut :*:*:*

      Va fi Andrei cinstit sau nu? :S… Nici eu nu stiu inca ;)):D

      O sa vezi in capitolul viitor ;):*

      Mersi, spor si tie la scris >:D<

      Kisses :*:*:*:*:*:*:*

  10. nici nu stiu ce sa mai spun.tot ce era de spus s-a spus deja.
    e superb,minunat,extraordinar! :X:X:X

  11. se poate sa urasti personaje fictive?
    pentru ca eu chiar il urasc pe andrei…

    • Se poate 🙂

      Mi s-a intamplat si mie sa urasc personajele fictive :D…

      …Dar sa nu uitam ca aceste personaje fictive pot fi persoane reale, iar in mintea noastra sunt reale (daca ai citit Vindecand Ranile Sale stii la ce ma refer:D…eu chiar si acum o am in minte pe Allie si modul in care a murit)

      • Nu-mi mai aminti de Allie ca iar ma bufneste plansu’:(:(:((
        Nu am mai plans asa vreodata:( Acel ingeras:x..off:( ce viata cruda:(
        Dar, sa imi revin:) Next??:D
        Pupici, Deydy(porecla mea s-a schimbat, bineinteles, fara ca eu sa vreau :)) )
        :*:*:*

      • Nextul va veni azi, cred…cel puţin voi încerca asta :D… ştiu că nu am postat de aproape două săptămâni, dar au intervenit diferite lucruri care mi-au dat totul peste cap şi nu pot să scriu la telecomandă, nici nu vreu acest lucru 😀

        Pupici :*:*:*:*

  12. diana trebuia sa o asculte pe bianca….:(
    scrii genial dede
    astept nextul :((
    Scuze dar nu mai am puterea de a scrie acest comment.M-ai lasat fara cuvinte.Melodiile sunt foarte potrivite!:*:*:*:X:X:X

    • Multumesc de aprecieri :*:*:*

      Nextul va veni in curand 😉

  13. dak iti trimit in jur de 100 comentarii, pui acum cap 4?
    :))
    nu-mi vine sa cred! e superb…
    mie sincer, desi andrei mi se pare idiotul-model… e doar un baiat. si asa’s baieti.. ( plini de hormoni :)) ) si poate ca ii va parea rau candva? si va fi prea tarziu atunci?
    diana e foarte credula, dar serios acuma, cine nu ar fi? mie povestea asta mi se pare extrem de reala… nush de ce :))
    ok, vreau neaparat sa-mi raspunzi la intrebarea de mai sus, sunt in stare de commenturi-turbo pentru capitolul 4 =))

    • Pentru ca poate fi o poveste reala :)…

      E imaginatia mea, dar e o imaginatie mai realista ;)) (ce ciudat a sunat asta :)) )

      Pai cu 100 de comentarii sigur apare maine cap 4 ;))…acum nu as avea cum…

      …decat daca il fac de 2-6 pagini ;))…si mai depinde si ce intelegi prin „acum” :D;))

      • pai… sunt in stare de 100 comentarii, crede-ma!
        dar prefer sa ne pui capitolele mai rar… dar sa am ce citi 😛
        (asta e al 2-lea coment)

      • si… dap, ai o imaginatie foarte realista lol
        (al 3-lea comentariu)

      • si.. cum numai am ce face, si nici idei pentru commentarii iti zic ce cred eu despre diana :
        – e o fata, cam nematurizata, care sunt sigura ca astepta printul pe cal alb si credea ca andrei e ala
        – credula, naiva, fiind personajul principal al operei tale, se indragosteste tragic, si devine cam prostuta, nu are incredere in prietenele ei de o viata;
        – dar totusi, desi nu-l cunoaste pe andrei cel adevarat, e cam suparacioasa
        – si in cele din urma, e super draguta, frumoasa cum ai caracterizato tu in mod direct, ma rog a caracterizato andrei in mod indirect prin fapte limbaj si modu de viata, si e o fata norocoasa, are o familie iubitoare si niste prieteni intr-adevar minunati (cred).
        Eu acum delirez… tocmai ti-am aratat in ce consta tema lu fratimiu ( adica sa caracterizeze personajul principal din Amintiri din Copilarie), pe care suprise! eu am facuto :))))))) si normal ca acum numai scap de caracterizarile astea!
        ( al 4-lea comment daca nu ma insel) =))

      • Cum ar fi posibil să nu faci tu tema frăţiorului tău?:D:)):))

        Trecând la poveste, ai caracterizat-o bine pe Diana ;)…concluzia: ai făcut bine tema frăţiorului tău :)):)):))

        P.S: Mai ai 96 de commentarii :)):)):))

  14. vreau sa vad ce ii zice andrei…imi place molt ficul tau…:X:X:X

    • Vei afla în curând 😉

      Mă bucur că îţi place :*:*:*:*

  15. capitolul e wow..ma bucur ca te-ai inspirat din alte scene pt scena ta…a iesit minunat…nu am cuvinte care sa poata exprima cat de superb scri tu…imi place foarte mult povestea…cat despre Diana ,a facut o mare gresala ca s-a lasat purtata de nervi si a luat o decizie pripita doar pentru a-i demonstra prietenei ei ca se insala…a vazut si ea ca nu a facut bine,dar asta abia dupa ce faptul a fost consumat,eu sper ca Andrei va fi sincer cu ea …desi nu stiu daca o va face,makr sper..si dupa raspunsul lui isi va da seama cat s-ar arde daca ar baga mana in foc pentru el…ce sa mai spun altcv…bafta la scris:*>:D<

    • Chiar mă bucur că îţi place 😉

      De multe ori luăm nişte decizii la nervi şi ne dăm seama că nu am procedat bine prea târziu…

      Acum, după tine, crezi că Andrei îi va spune adevărul?

      …..mersi, mersi :*:*:*

  16. Hey, stiu ca e scoala asta afurisita de vina, dar cand apare cap. 4 ?
    Pentru ca, efectiv, nu mai am rabdare:((:((
    Abia astept sa apara:X
    Pup, Deny:*:*:*
    Si eu cred ca ai destule comm-uri:D
    Daca vrei iti las eu mai muuuuulte si luuungi:o3 numai sa publici, te rooooooooog:o3-> sper ca ochisorii de catelus a la Alice merg :o3:o3

    • Azi, sper că azi voi reuşi să îl pun… încă mai am ceva de scris la el…ştiu m-am lungit cam mult 😀

      Pupici :*:*:*:*:*

  17. e minunat:X:X:X am citi mai multe ficuri dar al tau le intrece pe toate:d posteaza cat poti de repede cap. 4:X:X:X:

    • Nu stii cat ma bucur sa aud acest lucru >:D<

  18. ….. stay….. hmmm….. in momentul asta capul meu e o adunatura de dezastre, catastrofe, fraze fara sens…. stiu doar ka mi-a placut….. DD, cu fiecare cap devine din ce in ce mai interesant….. ejti cu adevarat un geniu….. GENIU :X

  19. e frumos capitolul, mie una imi place.
    ^_^


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: